arta urbana

Am dat ieri pese Banksy, un graffer londonez ce a ajuns sa-si vanda lucrarile in varianta pe panza la sume de cateva zeci de mii de euro.

De citit neaparat manifesto-ul...

Cele trei înmormântări...

Melquiades Estrada e unul din milioanele de mexicani ce îşi caută norocul în State. Găseşte însă un glonţ şi o aventură post-mortem finalizată de trei ori.

Numele lui Tommy Lee Jones nu mi-a atras prea tare atenţia. Despre film auzisem doar că ar fi bun şi ca ar merita. Aşa că am purces la vizionare fără prea mult elan, pregătit să omor plictiseala Kirunei cu un film uşurel. Surpriza a fost însă mare.

Jones, de obicei tipul disciplinat, bărbierit, cu legea de partea sa (The Fugitive, Natural Born Killers, Man In Black...) apare aici ca un veritabil cowboy. La fiecare prim-plan îi simţi parcă mirosul de văcar, de piele arsa, de praf şi whisky ieftin. Personajul lui, Pete Parkins, pare coborât din Mioriţa noastră. Şi povestea împleteşte în aşa fel moartea cu viaţa încât chiar te-aştepţi ca la final s-apară şi măicuţa cu brâul de lână.

Poveştile în care nu poţi face delimitarea între bine şi rău se află la limita absurdului. Suntem atât de decişi în a face distincţia între bine şi rău încât filtrăm tot ceea ce ar putea afecta această distincţie. Filmul ăsta, la fel ca animaţiile lui Miyazaki, nu te lasă să să tragi linii. Te plimbă de o parte şi de alta, aducându-ţi aminte că sufletele oamenilor sunt departe de orice judecată. Jones (la primul lung-metraj ca regizor) aduce absurdul pe ecran într-un mod aproape suprarealist. Scena cu Parkins dându-i foc lui Melquiades pentru a-l scăpa de furnici sau cu pianul dezacordat în barul mexican te lasă fără replică.

scurt calcul solar

La inspiratia lui John (LA MULT ANI!!!), un mic calcul: Soarele lumineaza cam echivalentul a 37.500.000.000.000.000.000.000.000.000 lumanari. Daca intreaga populatie a chinei s-ar apuca sa fabrice 5.000 de lumanari/persoana/zi, ar avea nevoie de 14.500 de miliarde de ani sa fabrice echivalentul solar. Presupunand acum relatii indo-japo-chineze excelente (i.e. mai multa forta ieftina de munca si tehnologie de ultima ora), tot ar fi nevoie de 1.500 de miliarde de ani. Asa ca dragii mei, daca vreti sa nu ramanem pe intuneric, trebuie sa facem ceva sa ridicam populatia globului la vreo 820 de miliarde. Sau sa gasim un bec suficient de puternic.


p.s. in acest calcul nu au fost incluse: distanta soare-pamant, eficienta Watt/lumen a lumanarilor, calitatea productiei, necesarul de ceara (desi lipsa de albine poate fi compensata cu surplusul de urechi), conceptul de democratie, drepturile omului, s.a.

observatie

Constat ca este o gresala a aplica principiul muncii zi-lumina in Suedia. Mai ales dupa data de 5 mai. In 30 de ore de lucru, pot spune cu mana pe inima ca intensitatea luminii naturale nu a variat cu mai mult de doua-trei candele.

radar report oriental

tocmai am terminat o narghilea in pauza de lucru pentru raport. si un ceai negru. damn i'm high... now... back to work..

later edit: Note to myself: never do that again.

antisocial

Nu inteleg de ce cand sunt antisocial imi merge asa bine lucrul. In ultimele trei zile am stat numai in biblioteca. N-am vorbit cu nimeni. N-am mai fost la fotbal. Drumurile m-au purtat doar intre camera, bucatarie si biblioteca. Cel putin pofta de mancare nu mi-a fost afectata.

ninge...

... din nou. Abia trecusem la haine de primavara. Acum... inapoi la ghete si geaca de ski.

swinglish

Cel mai puternic accent auzit vreodata. Gramatica, vocabular - just perfect. Accent... OMG!
Cateva exemple:

fregheail - fragile
et veivlengt - at wavelength
incrrise - increase
ven - when
ooterrvaiz - otherwise
fermal - thermal
we - vi

Si se mai adauga debitul verbal, mult peste limita admisa. Toate la profesorul de Optics and Radar Based Observations

that 1 guy

Uite peste ce-am dat... Nu e vocea lui Marlyn Manson? Long live Pandora.com!

1 Mai

... m-a prins in Kiruna. Cu această ocazie am privit Ziua Muncii dintr-o altă perspectivă.

1 Mai înseamnă iarbă verde şi pomi înfloriţi, vreo 24 de grade blânde, un pic de vânt proaspăt de primăvară, nisipul de Vamă, mici şi bere (Vanghelizaţi sau nu).

Ei bine, nu. În Kiruna 1 Mai înseamnă iarbă uscată târându-se pe sub zăpada ce pe alocuri depăşeşte încă 50 cm. Înseamnă ninsoare cu fulgi cât ăia de gâscă. Înseamnă o geană roşiatică la linia orizontului care nu ar prezenta dificultăţi de acceptare dacă nu ar fi la Nord şi dacă nu ar fi la 2:30 AM (da. 2:30 dimineaţa). Problema cu gradele în Kiruna de 1 Mai nu este pentru că lipsesc cu desăvârşire. 0 pe muchie. Astfel că atunci când am încercat să găsesc o funcţionalitate (re)cunoscută nisipului de pe lângă miile de lacuri din zonă am fost un pic dezamăgit. În general te poţi plimba cu snowmobilul peste gheaţa lacurilor. Şi dulcele vânt proaspăt de primăvară în varianta Kiruna: 14 m/s (i.e. 50 km/h). Nu vorbesc de mici şi bere cum nu vorbeşti de funie în casa spânzuratului.

Dar. Cum tradiţionala Vamă de 1 Mai m-a ocolit tradiţional în ultimii 24 de ani, am decis să mă răzbun. Şi cu gândul la John-ul ce mi-a plantat microbul pârtiilor m-am înfiinţat pe zăpezile nordului cu snowboardul în picioare. Şi m-am dat: pe roşu, albastru, negru, off şi on track. Printre pomi şi peste dâmburi săritoare, pe gheţuş şi prin pulbere, cu faţa, cu spatele, pe burtă...

Dar totuşi... îmi dă şi mie careva un mic?