Vinerea trecută, cu noaptea în cap, am părăsit Wuerzburgul cu destinaţia Kiruna. Fără GPS, doar cu o hartă prost tipărită şi un simulacru de indicaţii, primul checkpoint: Frankfurt Hahn (un aeroport pentru companii aeriene ieftine, stiuat la mai bine de 100 km de Frankfurt - încă încerc să găsesc motivul pentru care se numeşte aşa). Maşina: un Ford de 9 locuri. Şofer: mouah. Durata până la prima abatere de pe traseu/pseudorătăcire: 1,2 ore. Durata totală până la destinaţie: 2,5 ore. Lăsând cifrele, experienţa chiar a fost interesantă. Cu furgoneta la 120 – 130 km/h, la 5a.m. într-un trafic asemănător cu Bucureştiul pe la 6 – 7 seara în zi de lucru. În plus, şoselele Bavariei, cu viaducte, tunele şi oraşe prăbuşite în văi la dreapta şi la stânga.
Aeroportul: experienţa neplăcută a companiilor low-cost. Ieftin beletul, dar îşi scot o mulţime de bani profitând de condiţiile de călătorie concepute s
pecial în acest sens. Astfel, ne-am văzut obligaţi să plătim surplus de bagaje 5 oameni vreo 300 de euro.
Stockholm: 2.5 ore în gară, 20 de minute alergând prin oraş şi alte 20 alergând după un tren care a ţinut morţiş să-şi schimbe linia de plecare în colţul celălalt al labirintului numit Gara Centrală din Stockholm.
Trenul: o adevărată plăcere. 17 ore prin mijlocul zăpezilor, 13 dintre ele noaptea. 6 laptopuri au încins prizele din cuşeta noastră la un Starcraft. 
Somnic recuperator după o săptămână de coşmar. Trezire cu o cafea în vagonul restaurant, în mijlocul brazilor înmuiaţi în zăpadă. Cafea fierbinte în căldura trenului gonind printre imagini de vis alb. Nu poţi să nu te simţi bine. Nu poţi să nu zâmbeşti.
Am ajuns în Kiruna pe la 11. 
Ne-am instalat în căsuţa noastră care de afară ne-a produs o micuţă spaimă, dar care ne-a produs o surpriză plăcută îmbinând confortul cu un preţ mai mult decât rezonabil.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu