luni, iunie 25, 2007

sfumatto

Mă întorc acasă după aproape nouă luni de stat printre străini. 9 luni au făcut însă ca nici locurile şi nici oamenii să nu mai fie străini. Mai străin mă găsesc pe mine. Srăin de mine, străin de ce mă aşteaptă acasă, străin de familiar.

Cu siguranţă m-am schimbat. Dacă în bine sau în rău, nu sunt încă în măsură să decid. Ce pot spune însă, e că mi s-au deschis ochii, nu atât asupra lumii, cât asupra mea. Am poate aceeaşi oroare de a lua decizii. Am aceeaşi teamă de necunoscutul ce mi se întinde în faţa ochilor. Şi aceeaşi teamă că-i voi dezamăgi pe cei din jurul meu. Dar încep să întrevăd, ca în sfumatto-ul cu care Leonardo învăluie zâmbetul Mona Lisei, ceea ce vreau. Ştiu că poate e cam târziu pentru asta. Dar aşa sunt eu... un pic întârziat.

2 comentarii:

Red spunea...

Poate ca Leonardo a invaluit zambetul Giocondei in fum, dar (si sunt sigur ca prietenul tau japonez ar fi de acord) e suficient sa te uiti la ochii ei sa vezi ca zambeste.

:) vs. ^_^ .

Eyes tell everything.

plug spunea...

esti tu un optimism fara pereche si de-aia o vezi zambind