Băbuţa spaţială

Space Dynamics. O respectabilă doamnă, a cărei activitate în domeniul tehnicii spaţiale a început înainte ca Gagarin să-şi umple pieptul de medalii ne va povesti despre controlul poziţiei sateliţilor timp de trei săptămâni. Pe lânga faptul că bunicuţa de un metru 60 si 60 de kilograme pune la respect toata catedra de Space Science, partea de curs pe care ne-o predă este cea mai dificilă (şi pentru că ne plac sporturile extreme, slide-urile sunt în germană).
Nu încetează să mă minuneze ceea ce învăţ. Trimiţi satelitul la 30000 de km altitudine şi când ajunge acolo trebuie sa ai grijă să compensezi deviaţii cauzate de forţe de micronewtoni. Adică trebuie să ai grijă să echilibrezi satelitul după ce musculiţa de oţet şi-a făcut nevoile pe panou’ tău solar. Şi ca să fie totul mai interesant, durata de viaţă a unui satelit nu este calculată după durata de viaţă a componentelor, ci după cât combustibil are. Voyager transmite date şi acum, după 30 de ani de la lansare (rezultatul unei îmbrăţişări între tehnologia spaţială şi nucleară).