Moise, Iacob şi îngerul (III)

În prima dintre ele, Moise apare ţinând deasupra capului tablele Legii. Momentul nu este unul triumfal. Moise se întoarce după patruzeci de zile petrecute pe muntele Sinai şi găseşte tribul lui Israel petrecând şi închinându-se unui viţel de aur. Aruncă tablele Mărturiei „scrise cu degetul lui Dumnezeu” şi, împreună cu fiii lui Levi, singurii care nu au participat la orgie, porneşte prigoana împotriva idolatrilor.

Tonurile pământii-aride îl contopesc pe Moise cu peisajul Sinaiului. Doar faţa este luminată suficient pentru a putea citi durerea. Moise este omul lui Dumnezeu, iar lipsa de contrast dintre peisaj şi îmbrăcămintea lui sugerează protecţia de care se bucură din partea lui Yahweh. Înainte de a coborî de pe munte, acesta îi spune „Sunt aprins de mânie împotriva lor [evreii idolatrii] şi-i voi zdrobi, iar pe tine te voi face un neam mare”. Îndrăzneala este o calitate apreciată de Dumnezeu. Sub protecţia Domnului, Moise nu-şi pierde individualitatea şi îndrăzneşte să se pună chezaş pentru poporul lui Israel. Fundalul ca de furtună de nisip sugerează prezenţa mâniei lui Dumnezeu. Moise este cel ce se interpune între aceasta şi Israel. Contrastul dintre atenţia pe care o acorda Rembrandt feţei şi lipsa de detalii ce caracterizează restul tabloului, sugerează exact această forţă individuală. Moise este însă şi cel ce pedepseşte: o pedeapsă mult mai blândă decât anihilarea.

Ce mă pune pe gânduri este claritatea cu care maestrul zugrăveşte tablele Legii cu scrisul Domnului apărând ca ars pe ele. Culoarea şi claritatea sugerează indestructibilitatea. Totuşi, în secundele imediat următoare, tablele sfârşesc zdrobite de poalele muntelui. Mai mult, lumina de pe faţa profetului pare generată chiar de ele. Să spui că în felul ăsta Rembrandt ilustrează rigiditatea Vechii Legi în momentul în care Iisus începe să o propovăduiască pe cea nouă şi înlocuirea fiilor lui Israel din postura de popor ales cu creştinii în general (Moise este totuşi figura reprezentativă a evreilor), ar putea fi un răspuns la prima vedere. Dar la a doua?...

(va urma)