Kissinger vorbeşte mereu despre necesitatea legitimării politicii internaţionale. Fie că este vorba despre raison d’etat şi balanţa puterilor sau despre răspândirea democraţiei, politica internaţională trebuie să aibă legitimitate – în primul rând în faţa poporului în numele căruia este aplicată şi apoi în faţa celorlaţi jucători. Rusia şi-a justificat politica internaţională, până la Lenin şi poate Stalin prin autoasumarea unei meniri mesianice. În a doua jumătate a secolului XX, Rusia se resemnează şi se retrage în spatele unei politici extreme ce sugerează o acută lipsă de securitate. 
Venirea lui Putin la putere schimbă tonul diplomaţiei ruse. Pentru mine, scopul imediat este evident: răsturnarea uni-polarismului american. Dar, ca într-o partidă de biliard, nu e suficient să pui bilele în buzunarul care trebuie, ci trebuie să te gândeşti cum laşi bila albă pe masă, astfel ca următoarea lovitură să fie tot dintr-o poziţie favorabilă. Cu creşterea Chinei şi a Indiei, uni-polarismul american este serios ameninţat. Poate va dura încă mai bine de 10 ani, dar sunt convins că multipolaritatea va începe să-şi spună cuvântul.
Politica dusă de Putin este legitimată de urmărirea multipolarităţii şi primeşte ast
fel susţinere atât pe plan intern cât şi internaţional. Rusia va sta la masa celor mari alături de SUA, China, India şi de etern în căutarea unei identităţi, UE. În toate discursurile/interviurile, Putin discută despre legea internaţională şi despre ONU ca despre nişte autorităţi atotputernice în ceea ce priveşte politica internaţională. Nu e de mirare un astfel de discurs. Se vorbeşte destul de mult despre mişcarea nealiniaţilor din ONU. Ce influenţă ar avea Rusia la nivel internaţional dacă „nealiniaţii” s-ar... alinia la poziţia Rusiei? Imaginea SUA în lume este din ce în ce mai şifonată. India se încăpăţânează să rămână un actor local, iar China, în ciuda puterii economice şi militare, nu prea oferă siguranţă mai departe de sud-estul Asiei. Rusia rămâne umărul pe care să plângă tot dictatorul neînţeles şi tot musulmanul discriminat. Vladimir Vladimirovici stie asta, iar PR-ul lui face tot posibilul ca situatia sa nu se schimbe si prietenii Rusiei sa se inmulteasca.
-va urma-
* foto: UNDPI si krlphotography.typepad.com
Venirea lui Putin la putere schimbă tonul diplomaţiei ruse. Pentru mine, scopul imediat este evident: răsturnarea uni-polarismului american. Dar, ca într-o partidă de biliard, nu e suficient să pui bilele în buzunarul care trebuie, ci trebuie să te gândeşti cum laşi bila albă pe masă, astfel ca următoarea lovitură să fie tot dintr-o poziţie favorabilă. Cu creşterea Chinei şi a Indiei, uni-polarismul american este serios ameninţat. Poate va dura încă mai bine de 10 ani, dar sunt convins că multipolaritatea va începe să-şi spună cuvântul.
fel susţinere atât pe plan intern cât şi internaţional. 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu