Odată cu sfârşitul celui de-al doilea război mondial, lumea a fost împărţită în sfere de influenţă. Această împărţire a însemnat totodată şi sfârşitul conceptului de balanţă a puterilor, cel puţin în forma în care a fost perceput începând cu Congresul de la Viena. Căderea comunismului la începutul anilor 90 a produs o schimbare uriaşă, permiţând Statelor Unite sa monopolizeze scena politică internaţională. Timp de 10 ani, o serie de drame au avut SUA drept protagosniste, alături de diverşi guest stars cu pretenţii mai mari sau mai mici, dar niciodată pe măsura actorului principal.
Noul mileniu a adus noutăţi în această privinţă. China şi India se evidenţiază din ce în ce mai mult pe plan economic, ştiinţific şi militar. Uniunea Europeană rămâne în urmă încercând să-şi rezolve problemele administrative, iar Rusia, cu Putin la cârmă, revine în forţă.
Nu înţeleg foarte bine care ar fi diferenţa dintre multipolaritate şi balanţa puterilor. Cei doi termeni îmi par a diferi doar prin nuanţă: „multipolaritatea” sugerând un echilibru... pozitiv (având baze economice şi sociale), pe când „balanţa puterilor” defineşte un echilibru negativ (rezultat ca urmare a unor înţelegeri mai mult sau mai puţin tacite în ceea ce priveşte neagresivitatea).
Pentru Rusia de azi, termenul de „balanţă de puteri” pare că se aplică mai bine pentru politica internaţională. Demonstraţii de forţă, economică şi militară, sunt astfel necesare pentru a induce teama şi respectul. Criza provocată de oprirea conductelor spre Europa (sub pretextul pedepsirii Ucrainei sau Belarusului) a arătat dependenţa Uniunii de resursele ruse. Pe plan militar, proiectul american de instalare a sistemelor de scut antirachetă în Europa de Est a fost urmat la scurtă vreme de anunţul conform căruia Rusia deţine rachete a căror traiectorie nu poate fi prezisă.
Aş fi vrut să pot trage o concluzie, să pot anticipa ce se va întâmpla cu RusPutin. Nu pot face asta. Nimeni nu pare să-l creadă pe Putin când spune că se va retrage la sfârşitul mandatului şi că va respecta Constituţia actuală, mai ales că nimeni nu s-ar supăra dacă ar continua. Eu zic totuşi că se va retrage. Poate doar în umbră, deşi oricine ştie că nu prea există o umbră a ţarului. Cu Putin, Rusia a revenit în prim-plan. Încet, încet îşi crează o identitate la nivel internaţional, iar democraţia, în felul în care ea poate fi definită de ruşi, începe să capete contur. Mâna cu ochi albaştri a avut un rol semnificativ pentru asta, iar dacă se va retrage în plină putere, va deschide cu siguranţă cartea de istorie a Rusiei postcomuniste.
-zi end-
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu