vineri, octombrie 27, 2006

175 de salad dressing-uri


Datorita lui Gioco am descoperit TED Talks. A fost dragoste la prima vedere. I-am vazut pe Hans Rosling cu al sau Gapmind, Tony Robbins, David Pogue, Rick Warren si altii. Nume ce nu-mi spuneau nimic au dezvaluit persoane absolut extraordinare.

Astazi am vazut un talk cu Barry Schwartz. Tipul a scris o carte, "The Paradox of Choice - Why More is Less", iar tema ei a fost si tema talk-ului. Ideea este foarte simpla: sa alegi dintre 175 de salad dressing-uri aduce dupa sine numai lucruri neplacute: paralizia din momentul alegerii ("ce sa aleg?"), deziluzia din momentul utilizarii ("numai asa cum imi imaginam nu e!") si frustrarea responsabilitatii alegerii ("eu sunt vinovat pentru ca am ales sosul asta..").

Pentru mine alegerile sunt un chin. La restaurant sunt ultimul care decide ce sa comande si imi atrag oprobiul din partea comesenilor flamanzi datorita timpului indelungat de care am nevoie pentru a ma decide. Astazi am intrat intr-un supermarket si am stat 10 minute gandindu-ma ce detergent sa cumpar. Sa zicem ca asta e o decizie usoara ce se poate baza pe experienta si pe niste calcule de genul "platesc x/kg, folosesc y kg, z este detergentul pe care il vreau". Ieri insa am aflat ca exista o probabilitate destul de mare sa ajung sa studiez anul doi al SpaceMaster in Praga. Desi cu o saptamana inainte ma aratam incantat de aceasta perspectiva, o data pus in fata faptului (quasi)implinit atitudinea mea s-a schimbat brusc. E adevarat ca prima mea optiune fusese Cranfield in Anglia, dar asta nu putea sa justifice starea mea. Gandite lucid, avantajele si dezavantajele fiecareia dintre universitati le fac echivalente pentru mine. Totusi, ceeasi nemultumire ar fi aparut probabil si daca as fi mers la Cranfield.

Ce e de facut? E vreo reteta prin care libertatea de a alege sa nu aiba efecte adverse? Este mai buna lipsa posibilitatii de a alege? Exista vre-un numar magic care sa faca din alegere un proces prin care sa-ti exerciti libertatea si in acelasi timp sa nu te simti nici paralizat, nici nemultumit, nici frustrat? Poti sa-ti limitezi asteptarile asupra alegerii pe care ai facut-o? Cu cat petreci mai mult timp facand o alegere cu atat asteptarile tale cresc. E mai bine sa nu te gandesti la ce alegere faci? Daca as gasi un raspuns convingator la intrebarile astea, viata mea s-ar imbunatati considerabil. Dar daca intrebarile au mai multe variante de raspuns, pe care din ele as alege-o?

5 comentarii:

Clara spunea...

uookei, don't get carried away now. daca as fi in locul tau, prima alegere ar fi sa vin la clara in berlin :P

acum ca te-am prins cu tema nefacuta, am sa profit de elan si iti voi face un post atacator pe MaieMultPanaDeparte. Pune-ti chilotii de lupta!

Corina spunea...

ee... si daca te-ai decide rapid ce farmec ar mai avea iesitul cu tine in oras?

Red spunea...

eeeee... ochiul tau sexi cu siguranta te-ar face la fel de fermecator, si s-ar strange multa lume dornica sa iasa cu tine in oras. In privinta numarului magic... - poate ca bunastarea inseamna moderatie, poate ca fericirea vine intr-adevar din "saracie", inteleasa nu ca "starvation", ci mai degraba prin lipsa opulentei.. si eu ma gandesc de ceva vreme la ce a zis Barry Schwartz acolo, el este clar un "leftist" si incearca sa sugereze ca o mai buna distribuire a resurselor ar fi necesara; insa, whether we like it or not, societatea noastra in sine este "defecta", din punctul asta de vedere, si fara o schimbare radicala in fibra societatii nu se va rezolva nimic. Ar mai trebui studiate tari precum Suedia si Elvetia, si vazut si invatat din exemplul lor, inainte de orice..

Red spunea...

aaa - iar David Pogue este delicios!

plug spunea...

Multumesc de incurajari... @Abredo: nu cred ca societatea e de vina. Vina o port eu. Teoria lui Schwartz exista intr-un colt al mintii mele si acum a iesit la iveala. Imi pun chilotii de lupta si nu mai las alegerile sa ma dezamageasca.

Iar Pogue e chiar bun. Oare ce soft foloseste pentru dictat e-mailuri? Ar fi bun pentru raspuns la comment-uri :P...