Beijing, China, 5 iunie 1989. La un minut de piata Tiananmen un anonim intra fara sa vrea in istorie. Omul in camasa alba se asaza in fata coloanei de tancuri. Are doua sacosi pe care nu le paraseste nici o secunda. Opritul coloanei de tancuri e la fel de important ca masa de seara. Nu e erou. E doar in trecere.
Toata lumea il cunoaste drept "tank man". Vicky mi l-a prezentat drept "plastic bag man" si cred ca numele asta e mai potrivit. Banalitatea ce inconjoara punga de plastic inconjoara si lupta impotriva a tot ceea ce este contrar bunului simt. Nu libertati, nu drepturi - ele presupun definitii riguroase gandite, analizate, pompoase - doar bunul simt dictat de constiinta. El spune "Nu." si actioneaza fara gesturi mari si fara avant. "Nu pot sa va las sa treceti mai departe pentru ca stiu ca o sa omorati oameni. Uite.. Am cumparat de-un hot-pot. Va invit la mine la cina. Ne strangem toti in jurul pot-ului, vorbim, mancam, mancam, vorbim. Hot-pot-ul e bun. Sa ucizi e rau."
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
9 comentarii:
Elogiul simplitatii din gura unui practicant al hiper-modernismului; trist. Acum, de la fiu / nepot de taran la fiu / nepot de taran nu poti sa spui ca definitiile riguroase sunt pompoase, pentru ca pe chestii ca Declaratia de independenta s-au sacrificat vieti la fel de pretioase. Orisicum, textul e oarecum anti-intelectual pentru ca joaca la prea multe capete: cum e un om care se aseaza in fata tancurilor altceva decat erou? Daca ar fi fost un clovn sau un gafeur da, dar altfel? Ce e atunci eroul? 'E doar in trecere' - 'sa ucizi e rau' - 'hot-pot' - nenea din tanc, va invit... Asta nu ti se pare pompos si grandilocvent?
Mai departe, sunt rezonabil convins ca nu vrei sa aperi bunul simt pana la capat; sau banalitatea. Dar inteleg ca e cool sa scrii despre 'plastic bag man'. Bine, dar ce inseamna lucrurile astea? (Daca e in regula sa ceri totusi definitii, rigoare?)
"Care este asemanarea dintre un caine si un inginer? Amandoi au privirea inteligenta dar nu se pot exprima..." Nu stiu daca am privirea inteligenta, dar cu siguranta nu ma pot exprima de vreme ce nu am fost inteles de nici un fel.
In primul rand, o clarificare culinara. "Hot pot", in ciuda sonoritatii maria-juanistice, este un fel de mancare asiatic, de origine chineza. Familia se strange in jurul unui vas cu sos in care fiecare arunca diferite feluri de carne. Carnea se gateste in felul asta, si se mananca treptat. Este un obicei foarte important pentru "bonding-ul" familiei.
Acum, sa o luam pe rand:
1. nu am vrut nici o clipa sa fac un elogiu simplitatii.
2. imi pare rau de vietile sacrificate pe Declaratia de Independenta, dar vieti s-au sacrificat si pentru lucruri stupide, asa ca asta nu e un argument.
3. omul, pentru el, nu este erou. erou a devenit in ochii lumii, nu in ochii lui. Ce scoate in evidenta asta este tocmai prezenta sacosilor. Nu iesi in fata multimii cu sacosile dupa tine daca te consideri erou sau daca te astepti sa faci ceva important, mai ales in conditiile date. Mi-ar placea sa vad Libertatea lui Delacroix tinand in mana o sacosa in locul drapelului francez.
4. grandilocventa si pompozitatea sunt concepte pe care le asociez cu ne-sinceritatea. Il vad pe "tank man" sincer in dorinta lui de a se inceta macelul, asa ca ceea ce ar spune in acest sens nu mi se pare nici grandilocvent, nici pompos. Aceeasi fraza spusa de Basescu ar capata aceste caracteristici. (cred ca v-ati dat seama ca fraza e imaginata de mine; nu se stie ce le-a spus tanchistilor)
5. am incercat - dar, evident, nu am reusit - sa spun ca nu trebuie sa fii membru in AG-ul ONU (no offence, murphy)ca sa actionezi impotriva raului evident. Raul evident trebuie combatut din instinct, cu o simplitate nealterata de fraze, definitii, rezolutii, etc. Omul asta actioneaza impotriva raului evident cu simplitatea cu care se duce la piata sa-si cumpere de mancare. Cand vorbesc de simplitate ma gandesc la simplitatea de care vorbeste Dionisie Areopagitul cand spune ca "Lumina vine de la Dumnezeu simpla".
Domnule just.earnst, ma bucur ca ai revenit. Ma bucur, de asemenea, ca si dumneata incepi sa apreciezi spiritul critic al lui Kravien. Doua mici observatii la comentariul dumneavoastra. Cauza faptului ca ne bucuram de drepturi si libertati nu este faptul ca acestea au fost scrise, intr-o anumita forma, pe o hartie. As cauta mai degraba aceasta cauza mai degraba in randul celor ce au actionat pentru ca aceste drepturi si libertati sa devina realitate. Bunul simt dictat de constiinta e un lucru care face istorie fara sa fie pueril sau idiotic. Razboaiele fac istorie si ocolesc bunul simt dictat de constiinta (tocmai prin faptul ca sunt idiotice si puerile). Altfel, poate imi prezinti niste situatii in care bunul simt dictat de constiinta a fost ocolit pentru a obtine un bine (comun) mai mare. Poate drepturile si libertatile de care ne bucuram impreuna se gasesc impotriva bunului tau simt dictat de propria-ti constiinta? Sau aceste drepturi si libertati nu au facut istorie?
Sa o luam pe rand cu niste clarificari: erou nu este nimeni pentru sine; a te califica pe tine insuti drept erou este a opera o dedublare in forul interior pentru a obtine si alta perspectiva decat cea a persoanei intai. Evident ca eroismul il judeca altcineva, nu am pretins diferit, reprosul meu era facut textului tau (tipul este, daca te gandesti, un erou), nu actiunilor individului. Impromptu-ul sacosilor o fi simpatic, poate chiar induiosator (nu am eu capabilitatea de a sti asta), dar importanta tancului nu sta in dimensiunile sale, ci in impotenta, iar pentru asta omul va ramane cu tancul (personal, nu inteleg de ce nu l-au calcat...).
Lucrurile astea fiind spuse, revin la miezul anti-intelectual pe care il sustii: nimic nu exista dincolo de fraze; si nu poti sa citezi intelepciunea crestina impotriva intelectului cand chestia incepe cu 'la inceput a fost Cuvantul' - pentru ca toate cate s-au facut prin el s-au facut. Nu poti sa vorbesti de simplitate, bla bla, constiinta, bla bla, bun-simt: ori sustii pentru lucrurile astea ca sunt dinainte de fraze - si atunci nu le vorbesti; ori sustii ca sunt idei si in competitie cu alte idei, in care caz ai sa pierzi partida rapid si definitiv (altfel, daca te intereseaza un om faimos care vorbea de o inteligenta si o realitate sans phrases, se cheama Karl Marx - pentru ca atunci cand nu exista scutul criticii, toate nebuniile apar). Mai departe, nu poti sa citezi in aceeasi adresa crestinismul, ceva care cere multa gandire (parintii bisericii sunt toti fara exceptie scriitori de prima mana! apostolii ei insisi, mai ales pavel...), cu aberatii de genul moralitate-din-instinct. Instinctele si raul nu au nici in clin nici in maneca; nu exista instinct moral, instinct e respiratia, instinct e rutul. Si asa ajungem la punctul nodal: pare ca actuala ta confuzie releva de o ontologie realista cu care (ca om de stiinta) nu pot in nici un caz sa fiu de acord: lucrurile nu sunt evidente; raul, mai mult decat toate, nu e evident.
Microfizica, pentru ca pomenisem de stiinta, arata cum daca te uiti de mai aproape la lucruri o sa vezi ca tre' sa mergi si mai aproape, fara sa stii daca exista sfarsit pentru cautarea asta in adancimea realitatii. Evidenta e materia - dar e normal sa stii ca nu exista asa cum apare, ci ca vederea e o iluzie.
S-ar putea sa-mi reprosezi ca lumea e lume, dar gandurile... (Iar exemplul meu cu revolutia americana tintea sa arate ca pentru libertati se poate lupta si articulat, gandit, de oameni trecuti prin facultati, spre exemplu.) Dar, serios vorbind, oricand nu exista cineva care sa articuleze si sa gandeasca, imediat o sa apara toate confuziile si distrugerea. Daca nu faci diferenta dintre simplitate (simple sunt ecuatiile si silogismele!) si confuzie (instincte fara orice fel de claritate sau impulsuri irationale), nu ai cum sa prinzi miezul eticii: Hristos nu vindeca urechea soldatului pentru ca il scarbeste sangele, ci pentru ca intelege importanta omului; patosul rece (expresie, repet, a lui Liiceanu, dupa stiinta mea) il insoteste pe Hristos peste tot, nu exista un pasaj biblic de care sa fi auzit eu in care omul-zeu sa fie cuprins de vreun sentiment coplesitor, nici macar rugaciunea din gradina. Cu toate astea nu as spune ca individul nu era uman si cu simtire - dar etica inevitabil cenzureaza variile porniri. (In treacat fie spus, dupa pseudo-etica instinctelor, cum opresti oamenii sa isi sparga unii altora capetele? Le spui ca unele instincte sunt bune si altele rele? Dar asta inseamna sa gandesti instintele, ceea ce nu se face, spui... Sau te bazezi pe bunul simt dictat de constiinta - expresie groaznica - al fiecaruia?)
Uneori ma emotioneaza gesturile simbolice, acele instincte eroice de care aminteste Alex. Cu toate acestea, ii acord dreptate lui Titus. Ele nu sunt morale. Nu intru mai departe in argumentatiile voastre, pe care de altfel vi le sustineti cu destula claritate. Vroiam doar sa subliniez ca astfel de gesturi singulare, eroice si instinctive sunt ineficient. Ne uitam la ele post factum. "Civil disobedience" este altceva. Asta cere organizare, cere mase de oameni care protesteaza prin gesturi simbolice pentru o idee. Pana si teroristul este pentru unii luptator pentru libertate, dar asta numai pentru ca gesturile lui sunt gandite astfel incat sa fie eficiente - in feluritele feluri in care terorismul este eficient.
Curajoasa interventia despre eficienta, mintea politica se vede aici - e drept, revoltele sunt general ineficiente, intrucat datul credintei ca 'asa nu se mai poate' care sta la baza revoltei nu este unul al schimbarii, ci doar al refzului; iar refuzul in general e temporar - se calmeaza, se astenizeaza, apoi vine consimtamantul. Si China inca e un oribil comunism.
Dar, repet, nu inteleg cum omul ala nu a fost calcat. E rezonabil de presupus prezenta unei etici a indignarii (mai mult decat instinct, dar nu mult mai mult...). Dar in tanc ce se intampla? De unde vexatia unor oameni antrenati sa omoare in fata prazii?
Spui ca nu exista rau evident... Atunci inseamna ca ai dubii sa definesti ca rau macelul din Tiananmen. Sau genocidul din Rwanda. Sau holocaustul. Asta inteleg prin rau evident. Si impotriva acestui rau fiecare trebuie sa reactioneze ca din instinct. Traseul logic dintre "vad un rau evident" si "actionez impotriva lui" nu trebuie analizat pe moment. Stiu ca e utopic sa ma astept ca toti sa reactioneze asa. Cel mai bun exemplu e ca "pungasul" e singur in fata tancului.
Organizarea necesita mult timp. Corina, tu stii mai bine decat toti cum se iau deciziile la nivel international. Pentru genocid ai nevoie de infinit mai putin timp. Chiar ineficienta, o reactie imediata este mai de dorit decat o reactie tarzie.
Eu nu ma refeream la decizii de politica, ci la miscari sociale, ca sa zic asa. Dar uite un alt exemplu... trec aproape zilnic pe langa ONU. De fiecare data sunt vreo doi oameni care protesteaza impotriva Darfur-ului. Nimeni nu ii baga in seama. Atunci cand Amnesty si Human Rights Watch si altii au organizat rally-ul pentru Darfur... ei bine, atunci lucrurile au stat altfel. Ai avut aceiasi revolta, insa ea era canalizata spre o politica, o cauza, un program. Acum ca nici una, nici cealalta nu a oprit genocidul din Darfur, asta e altceva. Insa rally-ul a avut infinit mai multe sanse sa o faca. Eu asta zic. Ca orice protest ce se vrea eficient, trebuie:
1. sa incerce sa nu fie singular
2. sa caute obtinerea unui efect practic, numarabil si posibil.
Si totusi sa nu ma intelegi gresit. Individul respectiv este un erou. Au fost atatia si in '89 la noi. Eroul comite gesturi instinctuale, izvorate din revolta. Eroii de felul acesta constituie subiecte bune pentru filme si articole de ziar, eroii iti trimit fiori pe sina spinarii. Personal, cand am vazut filmul am fost foarte atinsa. Insa ei nu aduc schimbarea. Si practic de schimbare e nevoie in fata acestor "rele evidente" - care exista, dupa parerea mea.
Va amintiti cumva de cele doua surori in varsta care isi faceau veacul pe la Cismigiu si prin autobuze, cu pancarte si tot tacamul? Ani de zile ne-au stresat cum ca guvernul le iradiaza, ca le-a dat cancer, ca le-a furat casa si ca incearca sa le opreasca din a vorbi cuiva despre asta. Dincolo de evidentele semne de intrebare - cum se face ca nu au murit inca de la atata cancer sau ca de ani intregi nimeni nu le opreste sa-si spuna povestioara in fiecare autobuz, eu ma intrebam sincer ce vor acele femei de viata concetatenilor. Dezaxate nu pareau, interesate nu, nici plictisite macar. Nu s-au dus la ziare, nici in fata Guvernului, ci dintre toate locurile posibile au ajuns la Cismigiu. Apropos de eficienta? Imi suna ca cele doua personaje care tot protesteaza in fata ONU, sau ca dubiosii care cersesc prin Berceni in loc de Piata Victoriei. Ar trebui sa inventam un marketing al protestului.
Trimiteți un comentariu