Faptul ca Hollywood-ul apare pe pozitia a doua intr-o enumerare ce incepe cu McDonalds si se continua cu CocaCola nu surprinde pe nimeni. Filmul este un bun de larg consum, produs in masa, dupa toate regulile unei industrii ce se doreste a fi - si este - profitabila. Industria nu exclude arta, iar arta nu ocoleste industria. Inclusiv meschinul profit poate fi pus, pe langa altele, si in slujba artei. Filmul hollywoodian (indiferent de tara de origine), in ciuda comercialismului de care este inconjurat, poate produce surpriza de a se afla foarte aproape de arta.
Daca in cazul filmelor apropierea de arta este o surpriza, in cazul scurtmetrajelor aceasta este o regula. Scurtmetrajul este o reduta imposibil de cucerit de comercialism. Cei care realizeaza scurtmetraje nu o fac pentru bani, iar spectatorii lor reprezinta o categorie aparte prin aceea ca pentru a prinde un calup de scurtmetraje trebuie sa le vaneze pe la festivaluri sau pe internet. Lipsa interesului financiar si prezenta dificultatilor de difuzare permit scurtmetrajului o libertate de expresie de neinchipuit pentru industria hollywoodiana. Comercialismul este exclus din start, iar imaginatia regizorului este lasata sa zburde nestingherit.
Aproape nestingherit. Cea mai importanta restrictie este bugetul. Acesta impune intr-o oarecare masura cea de-a doua restrictie: timpul. Si sahul este plin de restrictii: doar 64 de patratele, iar nebunul nu se poate misca decat in diagonala. Totusi, atat sahul cat si scurtmetrajul sunt pline de surprize si de creativitate. In 8 minute in care camera se misca mai putin de 20 de secunde ai parte de o radiografie mai mult decat simpatica a suferintelor tobosarului de Bolero (pe GoogleVideos sau YouTube).
Va mai propun un short. "L'Homme sans tete" de Juan Solanas. E cam greu de gasit, asa ca... spor la vanatoare!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
8 comentarii:
Aici calci in strachini. Intai pentru ca scurtmetrajul nu este film fata de lungmetraj, adica, parmenidean-platonician vorbind, mai degraba nu exista decat sa existe. In al doilea rand pentru ca scurtmetrajul, ca toate lucrurile grele, este o reduta pentru toti ratatii cu pretentii de artisti, asa ca poti sa ma scutesti de elogiile aduse unui loc de rahati. Hollywood-ul macar nu e ipocrit, asa ca i se poate scuza ca nu e pretentios. Indie-ului de orice fel nu i se poate scuza nimic! In al treilea rand pentru ca si forma si continutul micului tau eseu este de natura groaznicului.
Acum sahul nu are creativitate serios vorbind (oricat de frumos ar fi). Este un fenomen analitic, nu sintetic. Un computer, cat de curand, va putea infrange orice jucator uman. (Despre Deep Blue se spune ca rezultatele nu sunt concludente, pentru ca ar fi fost lucrat...) Filme pe computer nu o sa se faca niciodata, dar intotdeauna se vor gasi milioane de ratati cu pretentii de artisti asa ca asta este.
Salutari, mi-a facut placere sa arunc cu noroiul comentariilor mele in blogul tau dragut, poti sa verifici, in afara de floare, m-am bagat peste tot, sunt mandru.
Acum am solicitari; daca vrei sa fiu primul tau fan (prieteni nu suntem, asta e ceva complicat si oarecum misterios, dar neintersant pentru scopurile prezentei interpelari), anume unul care sa se intereseze de ce scrii mai mult decat din ipocrizie (imi inchipui ca, la fel ca intreaga lume civilizata, ai cultivat destule amicitii obiectionabile care obliga la gesturi lipsite de sens), trebuie sa ma inciti. Nu sunt prea mandru incat sa astept sa o faci fara sa iti spun eu dinainte, asa ca uite lista: trebuie sa incetezi cu turismul, este sub demnitatea unui om educat, trebuie sa incetezi cu bla-bla-bla-ul; lasand negativul logicii, trecem la pozitiv: trebuie sa spui chestii cu mai mult sens, trebuie sa scrii ceea ce te intereseaza destul incat sa fii capabil, trebuie sa scrii ca si cum ar conta (trebuie totusi sa te felicit pentru un scris mai atragator decat banalitatile expansive ale corinei - dar impartasiti rusinoasa frica de propriile posibilitati, pareti a scrie cu frica de a descoperi ceva important, ocolind si intotdeauna tacand in momentele cheie..., practic nu sunteti relevanti decat in virtutea faptelor, nu din importanta voastra ca observatori, ceea ce rusinos).
Ceea ce astept eu este un entry de purjare, in care sa iti revezi blogul ca sa pot sti si eu ce era in capul tau, o reflectie care sa merite efortul, sa am de ce sa ma ridic si sa aplaud. Dupa asta, astept mai multe reflectii exotice - despre ce vei lucra cand incepi, intr-un limbaj al literaturii, anume o poveste, din care sa se inteleaga lucrurile importante, lucrurile frumoase, etc.; despre ce fel de om esti acolo (in cazul meu, un necunoscut, despre ce fel de om erai de unde ai plecat). Evident, nu iti cer sufletul pe masa, asta mi s-ar parea impudic si neatragator, dar astept semne ca scrie un om acolo, nu un recorder audio-video. Pozele tale de turist sunt scarboase! Frumusete Kodak din felul ala in plina hiper-inflatie de un secol incoace, care a scufundat virtutile vazului in prea omenescul idiotic al dragutului banalizat. Canioanele sunt banalizate, furtunile si oceanele, cascadele si animalele si cladirile si totul. Nu zic ca estetica crestina a la Chateaubriand are vreo importanta, pe mine nu ma intereseaza oricum, dar vreau sa spun ca obisnuia crestinismul sa aiba virtutea de a citi semnele zeului in lumea noastra. Asta astept!
Pentru o delegare de responsabilitate, intaresc ca sunt mult prea mandru incat sa astept orice din lucrurile pe care ti-am spus ca le astept; in afara de estetica prezentarii mele scrise, felul meu de a fi in morala ma obliga sa ofer ce ajutor pot, dar intaresc si ca asta este un ajutor perfect gratuit. Nu astept raspuns sau orice altceva; daca se intampla sa fii de acord cu dorintele mele sau cu faptul ca le doresc destul cat sa porneasca un dialog, bine - daca nu, la fel de bine. Astfel ca daca simti ca ai mai adaugat ceva pe blog care merita vizitat, poti sa ma anunti.
Salutari din nou, cenzor si recenzor,
Titus
Intrebare: Ideea originala a unui blog nu era aceea de jurnal on-line, in care sa scrii ce vrea inimioara ta si sa pui ce poze ai chef? Si daca vrei sa povestesti de ce ai mancat azi si cum ai ragait tu toata ziua (ca deh... despre asta simti tu nevoia sa "tastezi") este alegerea ta pe care nimeni nu ar trebui sa ti-o conteste... si cui nu-i place trece mai departe... Or am I wrong?
Intru sa vad ce mai face bunul meu prieten si peste ce dau?! Dumnezeule! Un Ignatius care se simte generos si vrea sa fericeasca audienta cu discursul lui fara cusur dar, si ma simt nevoita sa citez, "perfect gratuit"... sau futil as spune eu, poate datorita rezonantei. Ma declar amuzata peste masura de tonul tau, mai ales pentru ca mi te imaginez jubiland cand te auzi vorbind sau cand iti insiri comentariile.
Poate pentru ca simt ca ai patruns cu opiniile tale reci intr-un spatiu in care n-aveai ce sa cauti, ei bine, cu toata morala ta caraghioasa, esti cel putin nepoliticos.
Inainte ca spiritele sa se incinga prea tare ar trebui sa intervin cu niste explicatii, iar inainte de a oferi explicatiile, trebuie sa va multumesc. Lui Kravien pentru ca a scos in evidenta multe dintre lacunele pe care blogul meu le are; lui Penny si Micutului Pestisor Verde pentru faptul ca mi-ati luat apararea intr-o maniera atat de hotarata. Sunt cu adevarat flatat de interventiile voastre.
Revin la explicatii. Zilele trecute am avut o conversatie cu Kravien ce s-a finalizat cu o invitatie pe blog. Invitatia a fost insotita de rugamintea de a-mi critica "opera", desi cunosteam nivelul mic de pH al comentariilor lui. Cu alta ocazie acestea mi-au prins bine, chiar daca, la prima vedere, pot parea "nepoliticoase".
Cu speranta ca Plugul Spatial nu se va transforma in Plugul Ucigas sau Buldozerul Sangeros, inchei acceptand provocarea la dialog lansata de Kravien.
Trebuie sa spun ca am calcat in strachini cu buna-stiinta. Nu ma pricep foarte bine la scris, dar am o groaza nemasurata pentru repetitii. Utilizarea perechii "scurtmetraj"/"lungmetraj" m-ar fi adus la exasperare, asa ca am preferat sa folosesc "film" in loc de "lungmetraj" in speranta ca se va subintelege diferenta.
Sunt de acord ca scurtmetrajul este un instrument de expresie si pentru cei "mai putin inspirati", la fel cum este si blogul ("in definitiv, nu exista ratare" - Patapievici :p ). De obicei insa scurtmetrajele care ajung pe la festivaluri, care castiga sau care ajung "calup" pe marele ecran, nu sunt deloc slabe. Multe dintre ele sunt semnate de regizori recunoscuti (chiar si la Hollywood) care gasesc in scurtmetraj un loc de joaca. Iar atunci cand arta (re)devine o joaca pentru artist, pulseaza de sensibilitate, inteligenta, suflet, frumos, curaj, inovatie, umor si, in general, de toate calitatile artei adevarate aflate la apogeu.
Comparatia pe care am facut-o intre sah si scurtmetraj nu se referea decat la numarul urias de posibilitati existente chiar si intr-un cadru destul de strict. Extensia spre domeniul calculatoarelor nu cred ca-si are locul in acest caz. Apoi, sahul este un joc analitic atata timp cat il privesti din perspectiva calculatorului. Pentru om, sahul este un joc in care creativitatea are un rol important prin prisma faptului ca, in fazele initiale, nu se poate efectua analiza tuturor mutarilor posibile la un moment dat. Spre deosebire de calculator, care incearca sa gaseasca cea mai scurta cale spre mat analizand fiecare posibila mutare in parte, omul dezvolta strategii care tin cont inclusiv de psihologia adversarului. Un adversar cu o gandire strict analitica poate fi pus in dificultate prin creativitate, prin mutari ce contrazic sau cel putin surprind gandirea analitica.
Ce-mi plac mie contextele. Le ador. Si nuantele! :p
efortul tau, alex, este admirabil. dar eu iti recomand sincer caracteristica "comments moderation" a blogger. Mai multe detalii gasesti aici.
Nu mi te imaginam niciodata genul masochist.
Trimiteți un comentariu