In fata mea e o macheta a Wuerzburgului dupa noaptea de 16 martie 1945. Acuzatoare, perspectiva pe care o ofera este cea pe care au avut-o echipajele celor 230 de bombardiere britanice pe drumul de intoarcere, mai putin fumul si focul. 380.000 de bombe incendiare au maturat orasul, coborand iadul a 2000 de grade pe strazile medievale. De ce? De ce peste 1000 de oameni si masinile lor zburatoare au ales sa-si elibereze sutele de tone de artificii peste Wuerzburg? De pe site-ul Royal Air Force extrag fraza: "Würzburg contained little industry and this was an area attack". Adica degeaba. Ba nu, am gasit un motiv oferit de un istoric pentru alegerea tintelor bombardamentelor: "Some ... like Würzburg or Pforzheim, were selected primarily because they were easy for the bombers to find and destroy. Because they had a medieval centre, they were expected to be particularly vulnerable to fire attack." (Detlef Siebert). Explicatia este mai mult decat relevanta pentru importanta strategica a bombardarii Wuerzburgului: orasul a fost bombardat pentru ca putea fi bombardat cu eficienta maxima. Intr-adevar, eficienta maxima: 89% din oras sa transformat in fum.
Istoria are o placere nebuna in a se invarti. Pe 26 Aprile 1937, "Legiunea Condorul" - cea mai importanta contributie nazista in Razboiul Civil spaniol- a inaugurat ceea ce se cheama "bombardamentul psihologic": atacul civililor in scopul cresterii presiunii pe care acestia o exercita asupra guvernului in favoarea capitularii. Desi aceasta teorie nu a putut fi confirmata niciodata - din contra chiar, incapatanarea si dorinta de lupta a britanicilor au sporit in urma bombardamentelor nemtesti asupra oraselor de coasta - chiar britanicii si americanii, promotorii civilizatiei, ai drepturilor omului si ai democratiei, s-au folosit de ea pentru a scuza Wuerzburgul, Dresda - cu cei 25 - 35000 de morti in noaptea Sf. Valentin din 1945 si tot orasul vechi distrus - Hamburgul, Hiroshima si Nagasaki (ultimele doua 210.000 morti and counting).
Cele de mai sus sunt istorie deja. O istorie ce pare la fel de departata ca Evul Mediu, desi abia au trecut 60 de ani. S-ar putea presupune ca omenirea a avansat, ca astfel de orori nu mai au loc, ca, cel putin in lumea civilizata, civilii, civilizati sau mai putin civilizati, sunt protejati de furia razboiului. Nu este asa. Tehnologia a avansat, iar oamenii se pot ascunde in spatele ei. Cu bomba care trebuie poti nimeri musca de pe turla bisericii fara sa zgarii nici macar o tigla. Cel putin asa se lauda ei. Asta nu a impiedicat moartea oamenilor nevinovati din Belgrad, din Bagdad sau din Beirut. Pentru ca tehnologia are limitele ei intrinseci ce nu apar niciodata in statisticile oficiale. Daca acuratetea medie a unui bombardament cu un anumit tip de racheta este de 90%, este suficient pentru ca acea racheta sa poata fi folosita. 10% trec in categoria victime colaterale ce pot fi sterse usor de scuze oficiale sau mai putin oficiale.
Cel mai probabil, acest post este inutil. La fel ca bombardarea civililor. Nimeni nu ma impiedica sa-l postez. Nici pe ei nu-i impiedica nimeni sa bombardeze.
10 comentarii:
Dragostea pentru mortii din Liban. (Uita-te, pentru ca in afara de scandal se pare ca nu mai exista morala. Etica, Alex, este un lucru, estetica, altul. Estetica se ocupa cu comportamente riguros inexplicabile; etica suporta un calcul valabil, formulat in silogisme care beneficiaza, la fel ca matematica, de gratiile apodicticii.) Imi pare rau pentru cat de lung e comentariul, poti sa il stergi dupa ce il citesti...
Lucrul asta, poti sa ai incredere, are o importanta mare. Pentru ca sa vorbesti despre morti nevinovati in Bagdad este de o demagogie iesita din comun: cine sunt ei? De ce te joci cu nume comune pentru oameni care nu exista decat in individualul lor? Sadam era ceea ce se cheama in taxonomia patologiilor un genocid. Asta este politica Irak-ului, razboaie, invazii si mai ales genocide pe kurzi, cica trecut de 10-15 000 de victime. Daca intrebi ce inseamna civilizatia, inseamna doua lucruri: sa inveti sa nu mai omori oamenii si sa le dai de mancare. Ceea ce SUA, culmea civilizatiei face extraordinar, din 1919 exporta mancare si sunt singurii care au impiedicat macelurile comuniste / naziste sa inghita lumea. Intr-adevar, razboiul castigat in Irak este pierdut acum, zi dupa zi, din lipsa de vointa (exact ca Vietnam), dar poate oricand fi castigat daca americanii regasesc vlaga pe care au pierdut-o europenii (in anul Mozart, Deutche Oper a cenzurat una dintre marile lui opere, Idomeneu, pentru ca le era frica de montajul in care apare capul lui Mohamed - o opera care l-a sfidat pe Hitler acum cedeaza in fata corectitudinii politice!)
In paranteza, pentru o distinctie pe care se pare ca nu esti in stare sa o faci, bombardamentul Dresdei a fost o miscare sinistra, acceptata de aliati la cererea expresa a lui Stalin, intr-o vreme in care nu mai era nevoie de nimic de genul asta; se pare ca Stalin vroia sa experimenteze ingineria sociala si pe germani, nu numai pe milioanele de rusi, asa ca a avut nevoie de un fel de acoperire, pe care Roosevelt i-a oferit-o cu magnanimitatea nebunilor. Ceea ce s-a intamplat este o tehnica de bombardament initiata de englezi cand s-au prins ca nu au sanse altfel impotriva germanilor, bombardamentul civililor in speta two-blow, adica o lovitura de inceput, apoi se asteapta cateva ore pana cand intra trupele de interventie ale inamicului sa repare ce se mai poate, apoi se toarna inca o data bombe (in cazul Dresdei, dupa two-blow-ul britanic a fost si un bombardament american!). Preferabil incendiare - asta au invatat americanii in Japonia. Rezultatul este o furtuna de foc in adevaratul sens al cuvantului, temperaturi care intr-adevar depasesc o mie de grade Celsius, ceea ce distruge si otel si piatra, tot. Dresda a fost cel mai mare masacru din razboi, peste 125 000 de morti, iar rugurile de fier, bune pentru 500 de cadavre aproximativ fiecare, au ars 2 saptamani zi si noapte, se vedea din cer focul purjator care sa evite epidemiile, pentru ca de ingropare nu putea fi vorba - oricum, a durat atat de mult, pentru ca nu mai exista nimeni sa faca treaba aproape, singura data in razboi cand au fost atat de multi morti ca nu au mai putut fi ingropati de catre viii ramasi (au fost adusi prizonieri de razboi englezi si americani sa faca treaba, din lagar). Ce rost a avut? A aratat nebunia razboiului; un lucru simpatic daca ai simtul artei (tu folosesti o estetica inversa, dar nu mai buna decat cea a cinicului!), dar altfel spus, o pata de imoralitate intr-o afacere ciudata - razboiul nu e moral in nici un fel, dar discutia asta este pentru o alta data.
Pentru diferenta, sa vedem Hiroshima si Nagasaki: doua-trei zile inainte ca Enola Gay sa bombardeze orasul Hiroshima, aviatia americana a bombardat vreo 700 000 pliante ca sa avertizeze; scopul bombardarii: terminarea razboiului; scopul logistic: Hiroshima era baza armatei a doua japoneze. Problema: armata japoneza se pregatea sa formeze o militie de 20 milioane de civili cu arcuri si sageti, sulite de bambus pentru aparare. Un popor sinucigas aservit unei clici de gangsteri din armata si mai ales marina a fost salvat acolo. Americanii i-au condus, le-au scris constitutie si le-au refacut industria si astazi japonia e cea mai democratica putere asiatica, singura, de fapt, afara de Coreea de Sud (alt proiect american de succes) si Taiwan poate. In ciuda avertismentelor, fanatismul japonez a ramas neclintit, nici macar fortele armate nu au fost evacuate! Imediat dupa 6-9 august, clica de gangsteri a abandonat conducerea (exact ca amiralitatea germana a lui Ludendorf in primul razboi mondial, alti gangsteri...) in mainile imparatului (Tenno Hirohito, care fusese si amenintat cu asasinatul daca se pune impotriva razboiului), singurul care a reusit sa faca gestul evident la un popor care a jucat razboiul astfel incat sa il piarda, stiind ca asta fac, anume pacea - neconditionata. Intelegi poate ca nu astept credinta oarba, ci doar sa verifici faptele istorice; favoritul meu e Paul Johnson, dar poate ma crezi partinitor, asa ca nu ai decat sa cauti altul... Asa a fost salvata Japonia, iar despre Germania, lucrurile sunt mai complicate, se pare ca populatia nu il adora pe Hitler, ba chiar pe dos, dar erau si prea lasi ca sa faca ceva, pentru ca, hei!, razboiul facut de alesul tarii nu ii durea pe ei! Ideea e ca razboiul are consecinte, iar cei care l-au initiat ar fi facut bine sa il castige daca voiau sa evite macelul. Psihotici exista peste tot si este frumos, dar inutil, sa iti inchipui ca nu o sa te omoare pe tine daca incepi sa omori...
Pentru ce conteaza?, te vei intreba, poate, - ei bine, pentru ca americanii cand omoara, in general o fac cu consecinta ca salveaza foarte multi vii. Sigur, mai misto e sa fugi dupa oita ratacita, dar pildele Bibliei si istoria sunt riguros eficient divortate de pe vremea povestilor vetero-testamentare chiar. Guernica nazista, Dachau si Buchenwald, Auschwitz si ghetourile, asta nu e nimic fata de cele 20 milioane de oameni, 6 natiuni, transplantate in Siberia de Stalin, la acoperirea razboiului. Oricare dintre cele doua nebunii este altceva decat razboiul anglo-american; nu pentru ca astia nu au avut scapari si cruzime, ci pentru ca dupa ce ai castiga, lucrurile merg bine, pe cat de bine se mai poate spera in lumea noastra...
Daca prin Belgrad te referi la bombardamentul Clinton, iarasi suntem pe pozitii diferite - Milosevic era un dictator de joasa speta, criminal notoriu (ca, spre exemplu, in 91-95, cand a produs Srebrenica, singurul masacru pe sol european dupa '45, anume pentru ca ONU si UE au fost prea lase si plictisite ca sa faca ceva impotriva, ba chiar au dat Srebrenica ca safe haven pentru musulmanii bosniaci, altfel spus i-au adunat in oala sa fie omorati, cateva mii de oameni), faptul ca l-au distrus e un lucru bun. Iar poporul care sta in spatele lui isi merita soarta! O fi sunand crud, dar nu ma deranjeaza, pentru ca am trait sa vad consecintele distrugerii comuniste pe unde apare, iar comunismul este prin excelenta gangsterismul cinic si genocid transformat in politica de stat!, si stiu sigur ca daca m-as fi nascut acum cateva zeci de ani, poporul iubitor al Europei de Est pana in mama Rusie, China, etc. m-ar fi lasat sa mor singur impotrivindu-ma terorii. Asa ca simpatizez cu americanii, in lumea americanizata care e Romania (Europa insasi, oricat resentimentara, e facuta de americani) am cum trai!
Acum problema este cu politica, state nationale si dreptul la suveranitate - nu cred asa ceva; statele care nu sunt civilizate sunt inevitabil un pericol pentru cele civilizate, asa cum Iranul vinde in continuu armament Hezbollah-ului, ca Siria, de altfel, etc. Iar Libanul, dupa '67, a devenit un rai pentru teroristi, asa ca merita tot ce a patit, pentru ca un stat care nu isi poate controla teritoriul si ofera teroristilor sudul, anume fix granita cu Israelul nu are scuze (fim seriosi, Hezbollah-ul, afara si inainte de Al-Qaeda, este responsabil pentru cei mai multi morti americani, nu numai evrei - altfel spus, nici Hamas, nici Hezbollah si nici Al-Qaeda nu sunt pe lista agreata de UE pentru organizatii teroriste carora sa li se blocheze conturi si alte chestii din astea, iar ONU nu a reusit inca sa produca o nenorocita de definitie pentru terorism pentru a-l condamna serios, ceea ce e explicabil in conditiile in care are state teroriste bine tinute pe bani americani - SUA plateste inca destul de aproape de jum'ate din buget -, iar reforma care trebuia sa scape de nebuniile perverse care fac organizatia din anii '60 incoace, cand acolo s-a aciuat anti-americanismul, a reusit sa schimbe numele controversatului - adica abominabil, pentru cei fara iporcrizie pe frunte -, comitet pentru drepturi ale omului, dar inca China si Cuba sunt membre in comisie!). Problema cu politica este ca Dumnezeu joaca la mai multe mese decat oamenii, un joc pe care oricum noi nu il intelegem prea bine - noi avem numai o viata aici de care sa fim siguri si unii am vrea sa traim si murim in altele decat conditiile unor dictaturi, fie ca e grupul Rusia-China, fie ca grupul Coreea de Nord-Cuba, fie ca e grupul dicaturilor arabe, din care club Irakul a fost evacuat. Eu vreau razboi in Orientul Mijlociu atat de serios incat inteleg ca nu pot sa cer asta fara sa fiu pregatit sa port arma in mana si sa omor, ceea ce, oricat ma scarbeste si terorizeaza, as face fara sa ezit, numai sa apara ocazia, pentru ca neamul meu, un neam de cacat istoric, a fost inca si mai rau pervertit de dicatura comunista, iar daca pot salva pe altii, poti sa fii sigur ca o voi face si cu pretul vietii - care viata nu e de fapt a mea, caci doar mi-a fost data, oarecum in grija... Sigur ca e mult mai cool atitudinea ta de ipocrizie istoric-pseudo-morala, dar drepturile omului, spunea batranul Nicolae Steinhardt (a apucat si sa o demonstreze pe viu si durere), sunt fundate in curajul fizic in fata mortii. Nimeni nu are dreptul sa astepte ca altii sa il tina in viata si buna-stare, poti delega politica si armata si industria cuiva pentru ca societatea sa functioneze, dar nu poti abdica din situatia de cetatean, care te obliga, ca pe vremea lui Socrate, sa lupti cand e cazul.
Pentru sfarsit, daca inca ma crezi idiot, o sa numesc ca stiu ca majoritatea oamenilor care iau decizii in oricare parte a lumii nu ar trebui sa fi ajuns niciodata la putere, dar nu ai ce ii face, lumea nu e perfecta, iar perfectibilitatea, oricat posibila, are partea cool ca nu se impune cu necesitate: si SUA ar putea merge mult mai bine, dar nu o fac. Nu cred ca poporul sau ca Bush sunt fiinte in special morale, dar sunt singura natiune cu alura morala si cu misiune, singurii care, in inconstientul care este istoria (statele nu exista, oamenii exista!), rezolva macar cateva dintre problemele lumii. Iar angajamentul unui om in istorie il obliga sa inteleaga cate barci sunt si in care ar fi cazul sa stea; altfel spus, nu poti sa critici America si industria de razboi inainte sa iti declari adeziunea sincera pentru modelul american, pur si simplu pentru ca altfel cazi in complementul Americii, care este dictatura. O sa mi se reproseze, prevad, maniheismul, simplicitatea omului prost care vede in alb si negru, dar sa fim seriosi: noi nu am trai in afara de America, asa cum Europa s-a construit (nu uita ca Europa inainte de americani, care au inventat democratia, era un loc de imperii transformate in dictaturi mici si mari, dar toate xenofobe, destul de repede, care motiv a si facut razboiul cel mare!), la fel ca Japonia, la umbra armatei americane si pe forta vitala a economiei americane. E misto sa zici ca nu e nevoie de americani, dar adevarul e ca lumea depinde de ei atat de mult incat nici nu isi mai da seama. Paul Valery a spus - zice Patapievici - adevarul ultim pentru epoca noastra cand a zis ca Europa viseaza in secret sa fie guvernata de o comisie americana; azi se spune ca UE sa depaseasca America, ceea ce nu se va intampla nicicand in viitorul previzibl, dar e evident ca reperul este America, acea parte stralucitoare a omenirii care a demonstrat ca in prostia si raul omenesc pot aparea idei salvatoare. Tot Patapievici, de curand, a zis singurul cuvant cu adevarat valoros despre razboiul din Irak pe care l-am auzit: ar trebui ocupat cu totul, cum faceau americanii acum 50 de ani. Asa s-ar rezolva problema, faptul ca nu se face asta, arata ca cow-boy-ul, daca nu e pe moarte, e oricum bolnav. Tot Patapievici, despre cow-boy: cow-boy-ul, atat de acuzat, la misto, de europeni, este un agent hobbes-ian (in sensul Leviatanului), care a internalizat principiul ordini si l-a aplicat, fara mila, intr-o vreme in care nu exista ordine. Ca omorau masiv si iresponsabil, na, e drept, dar e si stupid sa sustii asta de parca nu acelasi lucru il fac aproape toate populatiile planetei (inchizitia nu a omorat mai mult decat alti nebuni din epoca; Cortez si Pizzaro nu au omorat mai mult decat aztecii; albii in Africa nu au omorat nici pe departe ce omorau negrii in Africa si inca o fac, nestingheritii de secolul de civilizatie adus de europeni, ci din nou intorsi spre adevarul lor propriu, care este violenta nebuna, practicat de mii de ani deja; albii in Japonia nu au omorat cum au omorat japonezii, ca sa nu mai spun ca lagarul japonez, fapt putin vorbit, a fost poate chiar mai sadic decat cel nazist, iar despre chinezi si rusi, macelari la rangul istoriei, nici nu merita vorbit...). Repet, poti sa te uiti pe blogul meu la eseul despre filozofia istoriei (pentru cazul caricaturilor acolo), dar sper macar sa te puna pe ganduri lungile mele note. Nu cer fiori reci pe spinare, ci un patos rece, lucid si angajat, care sa gandeasca adevarat, cu perspectiva si argumente!
Cred ca iti place sa te auzi vorbind si sa te vezi scriind, altfel nu imi pot explica modul penibil in care bati campii. Cred ca ma duc sa citesc o carte sau sa ma plimb in parc decat sa vad niste "writer wannabe" insirand abjectii si dejectii pe un blog (si eu care doream sa vad ideile tinerilor romani si am dat peste urmasii limbii de lemn)
Central Park here i come !
By the bye: nu vezi ca oamenii nu dau doi bani pe citatele lui Patapievici (un alt scriitor balcanic de "mare calibru"). Dar cum sa vezi cand pentru niste talpasi ca voi pana si glodul este aur!
Nu imi este greu sa fac diferenta intre Dresda si Hiroshima. Intr-adevar, Hiroshima poate ca nu avea ce cauta in enumerare la fel cum nici Londra nu se afla acolo. Guernica, Dresda, Wuerzburg si celelalte insa ingroasa absurdul razboiului. Patosul rece ma ocoleste cand ma gandesc la asta.
Nu am acuzat nici americanii, nici englezii si nici o alta natiune mai mult sau mai putin civilizata. Acuz omul in general si in civil care lasa sa se intample asa ceva. Ma acuz in primul rand pe mine pentru ca fac prea putin sau nimic pentru a schimba in bine lumea in care traim.
Lasand la o parte dostoievskianismele, cred ca te pripesti in judecati. Etichetezi tot Irakul cu Sadam. Si la fel faci cu Serbia lui Milosevic. Daca interventia militara externa in cazul lui Sadam a fost (poate) singura solutie pentru indepartarea lui, bombardarea Belgradului a adus furia sarbilor impotriva americanilor si, temporar, o regrupare in jurul lui Milosevic. Milosevic a fost inlaturat, fara ajutor extern, dor prin vointa sarbilor.
Ai putea afirma ca atat Sadam cat si Milosevic au fost sustinuti de mase si ca prin aceasta masele poarta responsabilitatea crimelor conducatorilor. Daca nu as fi citit opiniile, in mare masura obiective, exprimate de Tom Gallagher despre prima mineriada si daca nu as fi ascultat opiniile parintilor mei si marturiile mamei Corinei, ti-as fi dat dreptate. Monopolul mediilor de informare este o putere de neimaginat care, in mainile unui dictator, poate garanta o sustinere publica altfel imposibila.
Cowboy-ul american internalizeaza principiul ordinii si il aplica fara mila si, as spune eu, fara judecata. Nu exista o definitie absoluta a ordinii astfel ca baiatul vacii o creaza el dupa bunul plac, avand acelasi pretext colonialist britanic: raspandirea civilizatiei, sau, in termeni moderni, a democratiei. Problema este ca vacarul nostru este atat de incantat de produsul pe care il exporta, incat i se pare imposibila existenta cuiva caruia sa nu-i placa "civilizatia".
Exista suficiente exemple care sa-ti dea dreptate in ceea ce priveste exportul de civilizatie. Dar exemplele nu pot sta la baza unei reguli, cu atat mai putin a unei legi.
Intai despre legi - nu cred ca au ce cauta in istorie; numai dupa exemple poti hotari cam unde stai si cam ce sa faci. Cat despre criminalitatea anglo-americana, probabil mai consistenta decat avem curajul / informatiile sa sustinem, o prefer oricand criminalitatii retardatilor, fie ca sunt sud-americani, europeni, asiatici sau africani. Pentru ca americanii au salvat lumea de cateva ori si au tinut secolul in picioare merita o apreciere pe care nimeni altcineva nu o merita (afara de, sa zicem, imperiul roman...). Iar asa ajungem la o problema pe care nu am rezolvat-o: etica sta sau cade cu sau-sau (Kierkegaard si-a facut cariera din faimosul Enter-Eller); adica trebuie sa alegi - inteleg ca te terifiaza omenescul prea omenesc, dar asta nu schimba faptele, esti angrenat in masinaria occidentala, este cazul sa ai pareri, in care caz chestii crude precum a diferentia Dresda de Guernica contextualizand devin necesare. Nu pentru a scuza sau diminua crime (nu exista crime impotriva omenirii / umanitatii, astea sunt prostii, exista numai crime prescrise de justitie, impotriva unor oameni care chiar exista), ci numai pentru a intelege ca nu toti criminalii sunt in aceeasi masura abjecti; iar ca unii se schimba; ca la unii macelul e regula si la ceilalti exceptia. Asta este opozitia civilizatie / necivilizatie.
Asa ca o sa imi apar patosul rece mai departe, acum in problema civilizatiei; sa spui ca sunt tari care nu vor civilizatie trece peste faptul ca nu exista tari, ci oameni, iar daca o sa imi spui ca sunt miliarde de oameni care chiar si serios nu vor mancare, casa si haine (cele trei criterii platonice pentru agregarea unei comunitati), atunci vorbim despre rase diferite. Oamenii pe care ii stiu eu prefera sa traiasca decat sa moara. Ce e viu in Asia, Africa si America de Sud este de import european. Au adus si atrocitati, dar au adus si viata, un orizont mai mare decat razboiul tribal care era si este Africa (singura perioada de pace in istoria Africii a fost secolul european de imperialism scarbos, rau, care a adus crestere economica, medicina moderna, pace in societate, etc.), dicatatura sinistra care era si inca este Asia (China si Japonia, oricat ar parea simpatice si nu stiu cum, erau niste locuri in care ticalosi sinistri tineau in pamant populatii intregi, chestia cea mai aiurea e ca oamenii se lasa calcati in picioare fara revolte aproape, asta cu milenii inainte de propaganda; despre ce au facut sovieticii nici nu mai discutam, este cel mai sinistru capitol din istorie, incomparabil mai rau decat orice ar putea face America), continentul de lovituri de stat si mini-dictatori care e America de Sud (cei mai multi dicatori din modernitate, peste 270 in mai putin de 200 de ani). O sa imi spui ca generalizez, dar statisticile indica un lucru sigur: ca oamenii buni in zonele astea nu ajung niciodata aproape la putere.
Mai departe, cu etica ca etica, dar in politica statul baga poporul in ce face; daca Milosevic nu ar fi omorat si alte populatii decat sarbii care il sprijineau poate ca ar fi fost lasat sa macelareasca, iar posibilitatea asta sinistra inca e verificata in Coreea de Nord, in Cuba, etc. Dar groapa de genocide care e Iugoslavia nu e usor de judecat, pentru ca si croatii isi adora criminalii de razboi, inca in ziua de azi, la fel cum si bosniacii au crimele lor. Prost cum o fi fost, interventionismul american a salvat situatia intr-o ocazie in care UE si ONU nu faceau absolut nimic si nici nu aveau de gand. Nu ai cum reprosa imperfectiunea cand discuti despre rau mai mic si mai mare; ori politica si istoria sunt locuri in care numai prostii se oripileaza de crima - istoria oamenilor este istoria macelurilor, de pe vremea cand Neanderthalienii au fost sugrumati incet de emergentii Sapiens, asa ca imi pare rau, dar Socrate facea morala oarecum in timpul liber, intr-o viata in care fusese si hoplit in razboi. Despre datoria morala, cred ca in primul rand esti dator sa ai o justa viziune asupra lumii, abia apoi sa faci ceva...
In suma, civilizatia este evolutia cel putin pana la pragul in care ai ocazia sa supravietuiesti; ca oamenii ii urasc pe americani e o dovada de prostie magnifica, iar daca o sa inveti vreodata despre conferinta de la Bandung si despre tarile nealiniate, despre ipocritii ca Gandhi si Nehru, fata de care Chavez si Ahmadinejad sunt nimic, o sa inveti poate ca oamenii sunt in general prea prosti sa aleaga felul de a trai care le permite sa traiasca. Ori prostul e vinovat - crestin vorbind - de propria prostie. Omul care e slab de inger (noteaza diferenta) intelege ca sunt altii mai buni decat el, omul prost este suficient, tupeist si capabil de orice fanatism; un om neatins de geniul inteligentei poate inca sa se poarte cuviincios, dar prostul va uri pe americani cu orice ocazie, mai ales cat timp traieste din mila lor indiferenta. Propaganda nu va convinge decat pe prosti, decat pe cei rai - aia care asteapta sa urasca pe cineva, sa injure pe cineva (cum tarile arabe folosesc de cateva decenii anti-americanismul ca scuza pentru faptul ca in ciuda petrolului nu isi hranesc populatiile; in schimb tarile arabe ca Emiratele Unite, proiect britanic, daca vrei sa stii, care dau de mancare oamenilor, nu sunt anti-americane), sa creada ca si ceilalti si toti sunt rai eventual...
Continui cu aceleasi argumente pe care le-ai adus in primul comentariu. Civilizatia - democratia - nu se rezuma la masa, casa si asigurare de sanatate. O data cu civilizatia vin si partile ei mai putin bune sau rele de-a binelea. Poate africanii nu aveau nevoie de crestere economica. Si in epoca coloniala africanii nu s-au mai batut intre ei pentru ca se bateau cu colonizatorii. Ignori ceea ce ti-am reprosat, si anume ca utilizezi axiomele civilizatiei vazute din perspectiva europeana.
Vorbesti de crestere economica de parca te gandesti la grafice si zgarie-nori. Eu ma refer la ce inseamna sa nu mori de foame; si repet: daca te referi la oameni ca la fiinte care prefera sa moara de foame, sa moara de boli, sa le moara din zece copii opt cel putin, atunci da, discutam chestii diferite. Cat despre luptele cu colonizatorii - au fost minime. Negrii nu aveau nici o sansa sa omoare albi, ca sa nu mai spun ca intotdeauna au fost prea ocupati sa omoare negri (de fapt si impotriva asiaticilor au varii feluri de rasism), ca in ziua de azi, ca in zilele dinainte de albi...
Ceea ce vrei sa spui este - poate -ca folosesc civilizatia europeana ca principiu, ca standard (sa folosesti axiomele civilizatiei - concept general - nu se face din vreo perspectiva sau alta). Si da, folosesc civilizatia euro-americana ca standard simplu pentru ca sunt singurii care dau de mancare oamenilor, ii lasa sa vorbeasca si sa se organizeze.
Iar despre cucerire si razboi, chestiile astea banuiesc ca ii unesc pe aproape toti oamenii; albii sunt doar mai eficienti. Nu am nimic impotriva; chiar cred ca rasele care isi lasa oamenii sa moara de foame sunt inferioare - si nu cred ca sa le dai oamenilor de mancare, o educatie (care nu e alba, e rationala si universala ca atare - vezi negrii americani, indienii, etc. - toti studiaza stiinta si nu sunt mai albi pentru asta), medicina.
Sa reprosezi imperfectiunea e stupid; iar sa condamni genocidele albilor fara sa le contextualizezi in istorie e demagogie; negrii s-au omorat mult mai mult unii pe altii, albii mai degraba i-au oprit decat sa faca altceva (dar poate istoria nu te intereseaza). Cat despre vreun drept la auto-determinare, nu ai nici o sansa sa ma convingi, eu sunt increzator ca cei superiori ar trebui sa conduca, ca nu exista drepturi asupra unui continent sau unei tari afara de cine e in stare sa le apere, pur si simplu pentru ca lumea etica a binelui si raului nu are nici in clin si nici in maneca cu planeta noastra. Daca africanilor le place sa fie condusi de un om sau de un altul nu imi pasa; imi pasa numai de oamenii care inteleg macar intuitiv conceptul de libertate. Restul sunt inferiori si trebuie supusi: nu am nimic impotriva cuceririi, nici macar prin razboi, desi imi displace crima - dar simplu pentru ca nu imi place mie, nu cred ca ar trebui sa ma izolez de realitatea macelului care este omenirea (repet, se poate sa nu iti placa istoria).
In fine, am sa incetez, e mult prea clar unilateral parcursul. Daca ai de gand sa adresezi serios vreunul din argumentele din ultimele trei post-uri o sa zambesc data viitoare cand verific, dar asa nu are rost...
Multumesc pentru link. O sa-l forwardez lui kravien. Nu pot sa-l las aici din motive evidente.
Ma recunosc infrant si predau armele. Seria de posturi pe care le-ai facut o sa o pastrez ca documentatie, asa ca trebuie sa-ti multumesc.
Totusi exista ceva in mine care nu ma lasa sa-ti dau dreptate in totalitate, idiferent de argumentele logice pe care mi le oferi (Steinhardt spunea - si iubesc aceasta idee - ca iadul e alcatuit din culoarele aseptice ale logicii). NU pot accepta moartea a mii de oameni indiferent de motive. Consider Guernica, Wuerzburg si Dresda niste evenimente total absurde pe care nu le pot ierta (tot Steinhardt spunea ca se cuvine sa ierti numai relele ce se revarsa asupra ta, nu si cele ce ii ating pe cei multi) oricat bine ar fi facut intre timp americanii, englezii sau germanii.
Recunosc la randul meu povara mortilor; ce ma terifiaza pe mine este felul in care memoria nu este de fapt capabila sa le acorde mortilor odihna, - realitatea nu se indoioseaza de morala (noastra). Mai departe, cred ca exista o nevoie a raz-bunarii, o reparatie - in ce ma priveste asta este in primul rand nevoia de a scuipa pe mormintele tuturor genocizilor, pentru ca nu mi se pare demn ca aceeasi moarte sa ii inconjoare pe drepti si pe nedrepti. Mai departe de aici marturisesc ca nu stiu exact ce sa fac, justa perspectiva pe care incerc sa mi-o formez este o datorie fata de mortii de dinaintea mea, cei care au dat contur vietii mele - dar nu cred ca este de ajuns. Asa ca astept sa inteleg care e pasul urmator; elogiul pe care il fac civilizatiei nu se ocupa numai cu trasarea acestei descendente, in care ma situez, ci tinteste sa descopere si viitorul, pe cat este posibil asa ceva. Civilizatia sta sau cade cu re-patrierea trecutului, a gasi sens si valoare in morti nu este neaparat sacrilegiu, poate sa fie un viitor mai bun. Acceptarea mortilor trebuie sa vina, pentru ca o data au fost oameni. Termenii trebuie sa ii stabilesti cu chibzuinta; mortii pot fi iubiti.
Trimiteți un comentariu