marius

Întâmplarea face să scriu acest post în camera unde în urmă cu vreo 15 ani îi scoteam un dinte în timpul unei partide de „karate”, unde tot pe atunci îi prindeam capul sub pat, unde am spart geamul în urma unei sesiuni de wrestling, unde făceam planuri şi calculam ce şi cum o să fie peste 10 şi peste 15 ani.

Au trecut cei 10-15 ani şi calculele noastre s-au dovedit eronate. Nici măcar cele de acum cinci ani nu au o valabilitate mai mare astăzi. Cu greu aş fi crezut atunci pe cineva dacă mi-ar fi spus că eu voi ajunge să studiez sateliţi şi orbite, iar Marius va face altceva decât fotbal de performanţă. Aproape de „revelionul integrării”, eu mărşăluiesc prin Europa în căutarea unui master în ştiinţe spaţiale, iar Marius îşi face loc cu coatele în lumea liniilor şi a culorilor.

Nu sunt nici trei ani de când Marius şi-a pus ghetele în cui, punând capăt unei cariere ce nici nu începuse. Tânărul nostru descoperise de aproape un an arta 3D pe calculator şi începuse deja să-i dezlege îmbrligatele-i iţe când a realizat că în fotbal nivelul mediu de inteligenţă oscilează nehotărât în jurul valorii de 0. Ca tânără speranţă a fotbalului românesc şi pandelesc, nu a putut spune un nu hotărât, dar a aplicat tactica sabotajului până când cea a şantajului a devenit mai profitabilă. Astfel, Marius renunţă (pe ştate, doar temporar) la fotbal, dedicându-se studiului întru admiterea la Arhitectură. În doar doi ani, trece de la desenul careului pentru „X şi 0” în timpul orei de mate la „admis” la fără plată.

Dintr-una într-alta Marius al nostru devine din ce în ce mai serios cu desenul. Nu cred că am cunoscut pe nimeni care să fie atât de pasionat cum e el de desen. Sute şi mii de schiţe, sute şi mii de ore de lucru. Pasiunea şi munca împreună cu susţinerea comunităţii de pe VisualArt îl ajută să fie într-o evoluţie continuă. E suficient să-i răsfoieşti sketchbook-ul ca să-ţi dai seama de asta.

Două sunt motivele ce m-au determinat să scriu acest post. Primul este faptul că mie îmi lipsesc pasiunile, iar atunci când găsesc pasiunea în altcineva sunt cuprins de o admiraţie asemănătoare cu a unui copil în faţa supereroului preferat. Celălalt, este dorinţa ca lumea să ştie că Marius este fratele meu, iar eu sunt mândru de fratele meu.