Balet pe fereastra

Zilele acestea, de vineri pana duminica, in Wurzburg sunt zilele orasului. A implinit deja 1302 ani. O mare parte dintre locuitorii orasului si nu numai au coborat in centru sa admire artistii ambulanti, sa bea bere si sa manance carnati.

In acelasi timp se implinesc 200 de ani de la inaugurarea teatrului de aici. Cu aceasta ocazie, teatrul si-a deschis larg portile, cu o multime de spectacole si evenimente pe scenele sale si pe cateva amplasate in jur. S-a incercat familiarizarea publicului cu ce inseamna activitatea din spatele scenei. S-au facut demonstratii de machiaj si coafura in direct, s-au prezentat scenele de spectacol si, ce mi s-a parut de-a dreptul extraordinar, s-a realizat o repetitie de balet cu acces liber si coreografa oferind explicatii despre ceea ce se intampla pe scena.

Nu este specialitatea mea baletul... Chiar deloc tinand cont ca ce apreciam pana acum era mai mult muzica de balet decat dansul in sine. Insa dupa repetitia la care am asistat, abia astept sa pot merge sa-i vad in spectacol. Am vazut eleganta si delicatete si am vazut brutalitate si salbaticie sugerate cu eleganta si delicatete. Balerinii s-au miscat de parca s-ar fi jucat, fara urma de crispare, de stres sau de emotii. Au facut glume cu publicul si au oferit un spectacol pe cinste ce s-a terminat cu un tango marca Piazzolla, despre care Ioana spunea ca nu poate fi dansat. Si ca totul sa fie mai interesant, solistul are un nume cel putin suspect: Marius Krisan. Internetul mi-a confirmat suspiciunea. A absolvit scoala de balet la Cluj si a dansat pentru teatrul din Constanta.

Pe o scena de langa teatru a facut spectacol o trupa de pensionari foarte simpatici. Blues adevarat, cu un singur banjo printre suflatori, pentru mai bine de doua ore. Pe o alta strada am gasit doua maja insotite de o ghitara acustica spaniola care puneau la grea incercare platforma de lemn de sub picioarele lor. Aproape de primarie, o alta scena cu o orchestra de alamuri formata numai din copii m-a tinut pe loc cu niste piese aflate intre clasic si jazz.

Distractia e mai distractie atunci cand participi. Tot grupul de spacemasteri ne-am instalat langa o scena de karaoke. 2-3 ore nu ne-am miscat de acolo, monopolizand aproape scena. Nu stiu daca pot sa cant, dar cu siguranta pot sa urc pe scena. Am facut asta de trei ori (piata era destul de departe, si oricum nu prea se indura wuerzburghezii sa strice rosiile chiar asa...). Seara ne-am retras intr-un camin unde am mai dat un solo, de data asta la gatit. Am facut spaghete pentru 16 oameni si am baut vin frantuzesc.


Ca sa inchei o zi lunga, am inchis usa camerei unei colege cu cheia inauntru. Si ca sa fie totul perfect, in camera se gasea si cheia unei alte colege. Astfel incat, la 2 noaptea trecute fix, ma aflam catarat pe scara incercand sa intru pe fereastra sa deschid usa. De vreme ce scriu aceste randuri, inseamna ca am reusit. Imagini in episodul urmator...

[update] Episodul urmator: etajul 1 si doi: