Si ei sunt ai nostri...

Prin natura ei, lumea inginerilor este foarte specializata. Sa luam ca exemplu pur intamplator inginerul automatist. Termina Automatica avand cunostinte dintr-o arie care desi in sine este specializata, este foarte larga. In functie de preferinte si aptitudini inginerul se indreapta spre robotei, spre automatizari industriale, spre automatizari speciale, inteligenta artificiala,
etc etc etc. In fiecare dintre domeniile de mai sus inginerul nostru se gaseste din nou in fata unei alegeri. De exemplu tipul industriei in care urmeaza sa faca automatizari. Sau tipul de algoritmi pe care ii foloseste. In final, inginerul nostru, eminent sau nu ajunge foarte specializat. Schimbarile in specializare necesita perioade destul de mari de adaptare, de la cateva luni la cativa ani.

Lumea inginerului este o lume mica, cu legile ei fizice, cu glumele ei, cu prejudecatile, traditiile si obiceiurile ei. Intr-un tip asemanator de lume traiesc si medicii. Singura si in acelasi timp uriasa deosebire este ca in timp ce inginerul lucreaza cu butonase si beculete, medicul lucreaza cu oamenii. In aceste conditii, inginerul nostru se dovedeste fiinta cea mai neajutorata din spectrul social. De cele mai multe ori inginerul specialist prezinta deficiente la capitolul comunicare interumana fiind fie supus marginalizarii, fie doar supus. Bineinteles, generalizarea nu este absoluta, existand suficiente cazuri de ingineri excelenti atat profesional cat si in relatiile interumane.

Ieri am avut o intalnire cu un roman de aici. Inginer electronist, Radu se incadreaza bine in categoria inginerilor specializati dar neajutorati. A lucrat pentru mai bine de un an la un pico-satelit experimental ce a si ajuns pe orbita. Excelenta in cunostintele electronice este astfel dovedita. In acelasi timp se demonstreaza usor si lipsa independentei. Pe unul din peretii laboratorului erau articole din ziare si reviste ce prezentau proiectul. In 8 din 11 fotografii care apareau in aceste articole, impreuna cu picosatelitul se afla doar seful departamentului, Karl. Singura relatie pe care o are acesta cu proiectul tine de partea de marketing si business.

Si in Automatica la Bucuresti exista un Ion care avea un comportament perfect asemanator cu Karl. Dupa experienta cu Olanda, nu ma asteptam sa-i intalnesc in Vest nici pe Ion nici pe Karl. Dar ei exista si, desi mi-a fost greu sa accept, mi-am dat seama de rolul lor. Ei sunt "taticii" inginerului. Ei au o idee despre inginerie, o doza de retorica si diplomatie si un spirit dezvoltat de
afaceri. In plus au legaturi cu politica. Aceasta colectie de calitati le permite sa intrebe inginerul doar atat: "De ce ai nevoie?". Aduc bani si echipamente, iar inginerul isi vede de treaba. In schimb obtin prim planul in media si nu numai. Nici macar setea de evidentiere nu poate fi condamnata de inginer. Acesta este marketingul care pana la urma ii va aduce bani pentru proiecte.

Desi la prima vedere pare nedrept, inginerul are nevoie de Karl si Ion. Si ei sunt ai nostri...