Nemti si americani

Clanul SpaceMaster pune stapanire pe Wuerzburg. Daca unul dintre noi aude de vreo petrecere prin oras, mergem toti. Vineri a fost un fel de housewarming party intr-unul din camine, iar mai bine de 1/2 din participantiau fost spacemasteri. Cu berica de acasa in mana am facut cunostinta cu lumea petrecerilor studentesti din Wuertzburg. Petrecerile sunt prin excelenta internationale, de cele mai multe ori intercontinentale. Ca spacemaster nu ai privilegii oficiale, dar le detii pe cele sociale. E suficient sa raspunzi la intrebarea ce studiezi pentru a obtine cel putin o fata mirata, daca nu o gura cascata. Housewarming-ul a inceput pe la 7 seara si s-a desfasurat pe terasa de la ultimul etaj al caminului. Nu este Wuerzburg capitala culturala a lumii, nici macar pe lista de "si altele" a vreunei harti internationale a turismului, dar este un oras frumos. Si daca mai adaugi 40 m inaltime in mijlocul unei vai pline cu casute chic, catedrale si castele medievale si baroce, panorama devine fabuloasa. Iar pentru un adevarat orgasm vizual: apus de soare peste dealul din spatele cetatii. Asa a inceput petrecerea. Nu are rost sa povestesc cum a fost. E suficient sa spun ca muzica nu s-a auzit din cauza rumorii provocate de discutii.

De departe cel mai interesant personaj de la petrecere a fost un american. Tipul abia sosise in oras si a fost invitat la petrecere de unul dintre spacemasteri. Inainte de aceasta intalnire, intre cei doi nu exista alta relatie decat aceea ca impreuna imparteau aceeasi planeta. Lucrurile devin mai interesante cand se dovedeste ca americanul invata la Cambridge si studiaza teologia. A ajuns in Europa pentru ca a scris o predica foarte buna si a castigat o bursa de un an in Anglia. Voia sa ajunga la Munchen, dar papa era in oras asa ca nu si-a gasit nici o camera, drept pentru care s-a indreptat spre Wuerzburg. A plecat dintr-un satuc de fermieri bushishti din Nordul Carolinei sa invete la Cambrige, pentru a ajunge la apus de soare pe un balcon din mijlocul Germaniei sa-mi arate poze cu prietena lui.

Dupa petrecere, sambata, am facut cunostinta in mod turistic cu spiritul german. Wuerzburg a fost distrus intr-o singura noapte din WW2 in proportie de 90%, intr-un bombardament al carui singur scop a fost demoralizarea civililor. Nemtii au pierdut razboiul dar nu au stat cu mainile in san. Au pus mana pe mistrie, pe lopata, pe pensula si ac de cusut si au recontruit. Palatul Printului Episcop, distrus in proportie de 80% a fost reconstrui incetul cu incetul. Inclusiv acum se mai lucreaza, dar asta nu-l face mai putin interesant.

Wuerzburg nu e in Franta, ci e in Franconia si nu este Paris ci doar Wuerzburg. Rezidentz (Palatul Printului Episcop) nu e, deci, Versailles. Totusi gradina exista si este absolut superba. O bolta nemteasca a rezistat bombelor si o data cu ea pictura venetiana a lui Tiepolo intr-o fresca uriasa (>600m2). Cateva tablouri ale altui venetian, Canaletto ce vor sa aduca atmosfera lagunei in mijlocul dealurilor. Si ceva cu totul deosebit, o camera verde, cu decoratiuni aurii ce nu credeam sa poata vreodata depasi stadiul kitschului. Combinatia rezultanta, o incantare pentru ochi si minte.

Resedinta de vara a episcopului e la 50 de minute cu vaporasul pe Main. La 1800 aici se cultiva ananas, care ajungea astfel pentru prima data in Europa. Tot aici este cred singura gradina filozofico-teologica din Europa, gandita in trei parti: zona salbatica, cu tuneluri, labirinturi si hatisuri, zona civilizata, cu pomi fructiferi, si spatiul infinit, un lac artificial urias.

Seara am mers la restaurant pentru a ne intalni cu Neamtul. Daca de cele mai multe ori acesta este ca o stanca pe care s-a stenciluit un smiley, lucrurile se schimba cand vinul franconian intra inecuatie. Neamtul devine prietenos, zambaret, dansator si cantaret. Mai ales aceasta din urma. Mi s-a facut pielea de gaina cand in interiorul de crama in care era plasat restaurantul s-a umplut de o voce perfecta, compacta, melodioasa. Vocea era a unui cor ad hoc de Nemti ce nu erau decat la al doilea pahar de vin. La intervale aproape regulate (vinul afecteaza precizia nemteasca) corul a revenit pentru a preceda un "Prost!" care facea sa tremure toata crama.

Eu raman totusi la "Noroc!" si astept un pahar din vinul de Fundulea.


P.S. Daca majoritatea pozelor sunt explicite, ultima trebuie explicata. Este vorba despre un platou cu o pasta din branzeturi diferite amestecate cu ceapa. Am detectat printre altele atat braza cu mucegai cat si camembert.