De cum ajungi intre ziduri, te simti ca intr-un muzeu. Toate casele arata de parca ar fi fost construite in ultimii 3 ani, colorate si impodobite de toate florile pamantului. 40% din oras a fost distrus de bombardamente in WW2, dar, bineinteles, nu au mai ramas decat fotografiile cu "inainte, dupa si acum" care sa aminteasca despre asta. Acum totul este vesel, curat, luminos. Principalele venituri ale orasului provin din turism, iar oamenii de aici stiu sa profite de asta. Peste tot in oras sunt magazine de jucarii, dulciuri, ceasuri, si suveniruri. Asta pe langa magazinele cu produse specific nemtesti. Jucariile sunt orice altceva numai jucarii nu.. Sunt mici sau mari bijuterii de lemn si metal, pictate manual si fiind pretuite ca atare. O adevarata industrie a jucariilor cu care nu te poti juca. Tot din lumea jucariilor face parte si
muzeul Craciunului, unde te simti ca in miez de iarna desi esti in tricou si pantaloni scurti. Braduleti impodobiti, Mosi Craciuni, jucarii superbe si scumpe.. De toate pentru oamenii mari. Sa-si aduca aminte cum era cand erau mici.
Caracteristice Rothenburgului mai sunt zidurile pe care te poti plimba ca aparatorii in timpul asediilor medievale, turnurile ce mi-au adus aminte de cele ale Sighisoarei, si reclamele cu iz medieval din fata
hotelurilor, cofetariilor, restaurantelor si a tuturor asezamintelor comerciale. In timp ce te plimbi pe ziduri ai tot timpul senzatia neplacuta ca te vei lovi de grinzile acoperisului. Iti dai seama astfel ca inaltimea medie a acelor timpuri era pe la 1,5 - 1,6 m. Turnurile Rothenburgului sunt mai firave decat ale Sighisoarei, iar faptul ca suedezii au cucerit orasul fara probleme dovedeste ca au fost si lipsite de eficienta. Totusi Sighisoara este cam de 10 ori mai mica si, deci, mai usor de aparat. Tot in legatura cu zidurile, trebuie sa amintesc de existenta unui parc cam cat jumatate de Cismigiu intre ziduri. Este foarte posibil sa existe si o explicatie strategica, dar nu pot sa nu ma gandesc ca burgmeisterii au inconjurat parcul cu ziduri astfel incat si in timp de asediu sa-si poata face plimbarea de seara.
5 comentarii:
Superbe poze. Iti dau un sentiment foarte cosy, un sentiment specific european, care atat de rar poate fi regasit aici in State. E nice. Cat de curand apar si la mine poze cu Washington. Fiti pe faza.
poate ca gradina aia era pt a planta carnati in caz de asediu si foamete. sau ce manaca nemtzii? :P
Mai degraba cartofi...
Superb, m-ai facut si pe mine sa ma simt ca in muzeu, plictisit si sarind printre randuri, mimand interesul aici si acolo pentru a nu fi dat afara sau luat de filistin.
Am sa iti reamintesc o pilda biblica, favorita mea aproape, biciuirea negutatorilor din templu. Turismul este abject intr-un fel in care curatatul toaletelor nu e, anume cu panasul auto-mutilarii spirituale. Muzeele oricum sunt reclama pentru moarte, anume ca sa te atraga, dar panasul turismului este ca te si mint cu vitalitate si cestii dragute (si Cioran avea dreptate, vitalitatea biologica este scarboasa, multumesc foarte mult).
Imi pare bine ca participi cu trup si suflet - in cazul asta, din indiferenta, sunt sigur - la degradari umane. Na, cineva trebuia sa spuna ceva serios si fara ipocrizii apreciative!
Ai dreptate. Turismul este un fel de McDonalds al "imbogatirii culturale". Nu-mi place sa ma consider turist, ci mai degraba "observator". Din pacate, e foarte usor sa decazi la statutul de turist. Am o poza facuta de unul dintre colegi in care 20-30 de oameni, printre care si eu, asteapta cu aparatul de fotografiat sa bata ceasul ora 2 pentru a surprinde niste figurine mecanice. Imi este rusine cu aceasta ipostaza, dar o pastrez spre invatare de minte.
Trimiteți un comentariu